1Situată la o depărtare de numai 10 m de Biserica parohială, în partea de nord-est, se găseşte şi azi bisericuţa veche, cu acelaşi hram, aflată pe un dâmb, în cimitir, într-o stare de degradare avansată, care a slujit ca locaş de închinare a credincioşilor din Comuna Brezoi, până la 1896, când s-a terminat actuala biserică.

Biserica veche – monument istoric – este ctitoria moşnenilor Brezoiului, fiind susţinuţi de Episcopul Iosif Socolescu al Argeşului, originar de pe aceste meleaguri (din satul Sălişte, comuna Malaia), clădită după 1793 când ctitorul ei, care a mai ridicat şi vechile biserici din Malaia şi Voineasa, ajunsese episcop al Argeşului, (dar mai probabil biserica a fost ridicată în anul 1798, pe când Iosif era protosinghel de Râmnic).

9Construită simplu, din lemn şi acoperită cu şiţă, cu temelie de piatră şi cu un pridvor îngust, scund şi împodobit cu stâlpi, simplu ornamentaţi, având icoane din lemn prinse în cuie pe pereţi, a fost iniţial netencuită şi nezugrăvită; în anul 1865, Sima Stanovici – muntenegrean de origine, cel mai bogat om din Brezoi şi întemeietorul fabricii de cherestea, ajuns primar al comunei, tencuieşte şi zugrăveşte biserica pe cheltuiala sa şi a altor locuitori: În pronaos se mai păstrează tabloul votiv al ctitorului Sima Stanovici şi al soţiei sale Anica Stanovici, precum şi două inscripţii: pisania, aflată deasupra intrării în naos (aproape ilizibilă, pe care se mai poate citi doar „Această…din temelie pre…1865”) şi o alta, cu pomelnicul donatorilor, aflată deasupra uşii, în partea vestică („.Petre Bărdaş, Ioana, Grigorie Bărdaş, Ştefan…G…(M)unteanu, Maria…Sc…Constandin Pilşu, Ana, Ion, Constandina, Dumitrie Don, Maria, Ma…, Floarea, crăciun Ciurescu, Stan, Iefrem, Vasile, Maria Stan, Radomir, Sanfir, Ion, Vasili, Maria, Dumitru Gurescu, Maria, Petru Fluiorescu, Zânca, Stana, Ilie Fuiorescu, Sanfir, Maria, Paraschiv, Itenie, Ioana, Ana, Toma, Maria, Sanfira, Zmăranda, Constantin, Tomiţă, C…na Doicescu, Floarea, Iova, 1865 Octom(v)r(ie) 14”). În timpul primului război mondial 1916-1918 a ars cea mai mare parte din bolta naosului şi a altarului, distrugându-se şi Sfânta masă, din care nu a mai rămas decât piciorul de susţinere..

Pictura

Pictura care se mai păstrează încă, mai poate totuşi să ofere date despre programul iconografic, despre stil şi tehnica folosită. Ansamblul pictural este realizat în tehnica frescei, lucru rar în cazul bisericilor de lemn care, de regulă, sunt pictate în tempera sau repictate în ulei la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.

Programul iconorafic este cel SAM_0176specific zonei, adaptat însă la calitatea materialului din care e construit lăcaşul, precum şi la dimensiunile reduse ala acestuia. Cu excepţia altarului, scenele sunt pictate pe un fond albastru ultramarin intens, pigment caracteristic veacului al XIX-lea. Unele dintre scenele reprezentate la biserica din Brezoi sunt însoţite, în spiritul didactic-moralizator al epocii, de texte care au menirea să clarifice identitatea personajelor şi semnificaţia compoziţiilor.
În pridvor, întreg peretele estic este dedicat scenei Judecăţii de apoi. Deasupra uşii de intrare, însoţit de inscripţia A doua venire, este pictat Hristos. Din mâna sa dreaptă coboară balanţa cu care cântăreşte păcatele lumii iar în cea stângă ţine Cartea vieţii. Lucru rar întâlnit, Iisus nu este aşezat pe tron ci pe arcul curcubeului ieşit din nori, ca într-o supremă ipostază a iertării ce va veni după severa sa judecată. În stânga uşii e pictată cetatea Ierusalimului ceresc(Raiul). În partea de sus a compoziţiei tronează Maica Domnului însoţită de cei trei patriarhi: Iov, Avraam şi Isaia. În dreapta uşii, se află scena Iadului. În pronaos se păstrează cele mai multe scene pictate. Pe peretele de est, e reprezentată scena Intrării în biserică a Maicii Domnului, icoana de hram. Dedesubt, flancând pisania indescifrabilă, sunt reprezentaţi doi heruvimi foarte asemănători ca factură cu cei de la Ciungetu.

SAM_0196În naos, a cărui boltă este în totalitate prăbuşită, se mai păstrează o singură scenă: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena încadraţi de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe peretele de vest, deasupra uşi de intrare. Pe peretele nordic, mai pot fi desluşite fragmentele a doi sfinţi militari, pictaţi într-o manieră ce aminteşte de reprezentările similare din bolniţa Coziei.

Iconostasul de zid al bisericii este pictat tot în tehnica frescei, degradarea şi afumarea sa făcând greu observabile detaliile.

În altar pictura este de asemenea degradată, mai putându-se vedea doar câteva scene: Jertfa lui Avraam pe peretele de vest, în registrul superior, Coborârea de pe cruce a lui Iisus în nişa proscomidiei. Începând de la nord la sud, pe pereţii absidiei sunt pictaţi Sfinţii ierarhi Grigorie Bogoslov, Ioan Zlatoust, Vasile cel Mare, Nicolae şi Spiridon.

Pictura interioară din naos este degradată acum. Soluţia specialiştilor care au văzut-o ar fi prelevarea bucăţilor de frescă aflate în stare mai bună printr-o tehnică specifică pe pânză şi apoi încastrarea lor pe un alt suport.

În exterior este de remarcat brâul de lemn sculptat, aproape acoperit de tencuială, probabil singura podoabă înainte de tencuirea bisericii din 1865. Ca pictură exterioară este de remarcat pe faţada sudică fabula morţii: o bătrână cheamă moartea, iar aceasta nu ezită să vină. Un amănunt picant apropo de aceasta scena este faptul ca ochii diavolului sunt scoşi, lucru care se poate vedea la foarte multe biserici cu frescă exterioară. Găurile se pare că sunt făcute de femei care cred în puterile vrăjitoreşti ale ochilor pictaţi ai diavolului. Pe faţada nordica este pictată scena clasica a Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Degradarea accentuată în care se află bisericuţa, datorita multor factori, dintre care mai important este sufocare lemnului sub tencuială, au determinat specialiştii consultanţi să încline spre reconstrucţia ei în replica, urmărind aceleaşi planuri şi dimensiuni din lemn nou.

S-a propus şi este susţinută ideea ca această replică să fie amplasată în Parcul Tradiţiilor de pe Strada Lotrului, înnobilând astfel un spaţiu care se doreşte a fi un muzeu viu.

„Fundaţia Comunitatea pentru Dezvoltare Locala Brezoi” (din broşura căreia am extras unele date) împreuna cu Parohia Ortodoxă, Muzeul Judeţean, Consiliul Local şi Arhiepiscopia Vâlcii, au căutat şi caută soluţii pentru susţinerea materială a refacerii acestei biserici, care reprezintă cel mai vechi obiect cultural al Brezoiului.

Arhitectura şi sculptura decorativă

SAM_0178Percepţia imaginii originare a monumentului e relativ dificilă datorită degradării lui. Biserica e construită din lemn de stejar şi are temelia din piatră şi bolovani de râu nelegaţi cu mortar. După cum am arătat, chipul bisericii se schimbă în 1865 când lăcaşul este tencuit şi pictat în exterior şi interior. Se poate lesne observa că biserica nu fusese ridicată pentru a fi tencuită. Dovadă stau atât cercuiala încrucişată cât şi aşchierea grinzilor, intervenţii mai târziu, necesare aderării stratului de mortar. Naosul şi pronaosul sunt acoperite cu bolţi semicilindrice realizate din scânduri late, sprijinite pe coaste (arce semicirculare) care, la rândul lor, se sprijină pe grinzile pereţilor de nord şi sud. Pereţii laterali sunt alcătuiţi din bârne groase de un lat de palmă. Lumina pătrunde în naos prin trei ferestre de mici dimensiuni, două aflate pe peretele de sud şi una pe cel de nord. În altar, lumina pătrunde prin alte două ferestre, una pe peretele de est, cealaltă, cu dimensiuni foarte mici, pe cel de sud.

SAM_0194Pronaosul, neobişnuit de mic, nu are ferestre. Naosul şi pronaosul sunt despărţite de un perete din lemn, în stânga şi în dreapta intrării aflându-se câte o deschidere îngustă şi relativ înaltă. Altarul, cu o structura poligonală în cinci caturi, este acoperit în porţiunea dintre naos cu o mică boltă care apoi se racordează pe trei laturi, prin panouri oblice alcătuite din scânduri, pe pereţii estici corespunzători. .Acoperişul bisericii , în totalitate distrus, are patru ape şi este destul de abrupt. El a fost îmbrăcat în cu şiţă de brad despicată. Stâlpii pridvorului sunt sculptaţi şi amintesc de furcile de tors ţărăneşti, fiind ornamentaţi cu elemente geometrice şi vegetale. Grinda transversală şi ele longitudinale ale pridvorului sunt cioplite, având un profil care aminteşte de motivul stilizat al coarnelor de berbec, motiv regăsit şi la partea superioară a ancadramentului uşii de intrare în pronaos.

În exterior , întreaga construcţie este înconjurată de un brâu sculptat, de forma frânghiei răsucite, element pe care-l aflăm şi la ancadramentele laterale ale uşii pronaosului.